
După ce am terminat liceul m-am reîntâlnit cu sportul obligatoriu în primul an de Poli. Mai bine zis el a tot vrut să mă vadă, dar eu nu avem chef de întâlniri matinale, nu știu cine se gândise să ne pună ora de sport la 8 dimineața, așa că l-am lăsat baltă aproape de fiecare dată.
Îmi place să merg pe jos, cu rolele, pe munte, dar nu am practicat cu regularitate vreun sport și nici nu mă vedeam făcând-o vreodată.
Ce m-a determinat să merg la sală la începutul anului: burtica pe care nu reușeam să o dau jos de câțiva ani buni și faptul că sunt conștientă în teorie că sportul înseamnă sănătate. Dar teoria o știu de mică, burtica a fost factorul decisiv. Mă săturasem să încerc tot felul de trucuri pentru a o ascunde, mă săturasem să o simt ca pe o minge atașată de mine.
Am început cu 2 ședințe pe săptămână în februarie și la început nu se prindea de mine deloc. Oboseam, mă plictiseam pe banda de alergare, nu reușeam să termin orele la care intram, dar de data asta motivul pentru care am mers de la început la sală a primat. În aprilie am început ședințele personalizate de antrenament cu Ana, instructoarea de pilates la a cărei oră oricum mergeam.
Acum mă întristez când nu ajung la măcar pilates. Un antrenament începe cu 30 minute de încălzire pe bandă, continuă cu programul de abdomene sau antrenamentul pentru fese combinat cu abdomene sau cu ora de pilates și se termină cu încă 30 de minute de bandă. Dacă nu am timp pentru tot mă duc măcar la ora de pilates, am devenit dependentă.
De ce îmi place să merg la sală?
– am dat jos burtica aproape de tot (aș fi dat-o jos de tot dacă renunțam la dulciuri complet, dar am vrut să mă stresez).
– mă simt pe zi ce trece din ce în ce ma ușoară
– nu mai obosesc așa de ușor când fac ceva prin casă, când urc treptele
– sunt mulțumită de mine că evoluez într-o direcție nouă, că trec peste limite – nu sunt doar vorbe din reclame, chiar mă simt bine
– mă bucur că reușesc din ce în ce mai mult la fiecare oră
– nu am mai avut energie să fiu depresivă în ultimele luni
– nu mă mai doare spatele des (am discopatie lombară)
M-am gândit că frumusețea începe prin sănătate=sport+alimentație și m-am hotărât să scriu mai multe despre ce fac eu la sală.

Eu inca mai caut un sport care sa-mi placa, pana atunci urc scarile la firma de multe ori pe zi 🙂 La karate nu ma intorc, ca nu ma mai tine spatele, daca ma pune cineva sa alerg pe banda are mari sanse sa foe batut pentru ca ma plictiseste ingrozitor, ca si orice alta forma de gimnastica/pilates/aerobic. Dar mai scrie, e motivational 🙂
buna! unde faci pilates? cred ca singurul sport care-mi place si-as vrea sa ma reapuc de el.
@Andreea fac pilates la Afi Cotroceni, la sala Pure Health&Fitness. Am ore martea si joia de la 19 si sambata de la 14.
Postarea ta este inca unul dintre motivele care ma trimit inapoi la sala, de unde trag chiulul din martie 🙁 Vara trecuta s-a deschis o sala la 5 minute de mine, la care am mers din octombrie pana in martie, doar la aerobic, de 5 ori pe saptamana, cate 2 ore. Mi-a placut f m tot ce am incercat (pilates, yoga, tone & stretch etc.), insa m-am plictisit, poate pt. ca mergeam prea des si orele erau totusi aceleasi, chiar daca in fiecare zi erau altele.
Am asteptat sa dea drumul si la sala de fitness, au dat, dar de atunci imi tot fac chef sa ma intorc. Dar promit solemn sa ma intorc, pt ca e pacat de muschii lucrati cat am mers.
Spor in continuare si felicitari pt. realizari! 🙂
Buna ziua,
Am marea placere de a va invita la un concurs „Scrie de dragul copiilor”. Detaliile le gasiti pe site http://blog.meki.ro/?page_id=4 Premiile sunt consistente, iar campania se adreseaza in mod deosebit bloggerilor. Astept asadar eventuala voastra intentie de-a participa, printr-un mesaj la adresa blogprogress10@gmail.com
Cu multa prietenie,
Echipa BlogPRogress
Din iulie merg si eu la aerobic si voi alerga in jurul unui lac :D.
@Ruxandra, multumesc si sper sa te duci cat mai curand la sala. Cum sunt orele de pilates la tine, ca la mine nu seamana unele cu altele si crestem nivelul de dificultate la luna?
Mi-am facut abonament la o sala cu program non-stop(ca sa nu am scuze ca nu pot sa ajung din cauza serviciului) inainte de nunta si am continuat sa merg la sala mult timp dupa nunta. Te prinde foarte repede, mai ales ca aveam si sauna inclusa iar senzatia de dupa antrenament nu se compara cu nimic. Insa cel mai eficient este sa se urmeze acele ore conduse de un instructor, fie ca sunt exercitii cardio, fie ca sunt de forta, nu se compara cu exercitiile facute de capul tau, e altceva, simti imediat cum e sa lucrezi sub indrumare si corect, fata de ce credem noi ca trebuie facut si facem cu greseli…Apoi am inceput sa alerg, nu eram mare fan, dar in timp a inceput sa-mi placa si mai e si gratis. Acum astept sa nasc, sa ma refac si sa reincep sa alerg. Recunosc ca nu fac asta ptr. o silueta de vis, ci ptr. ca imi place sa mananc, mai ales dulciuri, nu ma abtin absolut de la nimic(fara exagerari totusi)iar in felul asta nu ma tem de kg in plus. Dar repet, senzatia de dupa antrenamente e unica…
Nici eu nu am practicat niciodata un sport desi am fost intrebata toata viata daca sunt sportiva de performanta din cauza inaltimii – e super ironic pentru ca am fost/sunt mereu un dezastru la orice sport. E aiurea cand nu esti indrumat spre sport de mic, cresti asa cu o fobie vizavi de asta si nici nu-ti place sa faci sport, eu una asa simt si daca o sa am copii in viitor o sa-i incurajez sa mearga la innot de exemplu. Pentru mine nu este o placere sa merg la sala, daca o fac trebuie sa trag de mine, imi displace inclusiv „atmosfera de sala”, cu muzica loud, fete super slabe machiate excesiv, tipi cu muschi in exces si libidinosi, discutiile tampite intre blonde platinate cu sani imensi din silicon – cred ca trebuie sa fac ceva mai distractiv si cu profesor, yoga sau pilates asa cum faci tu si sa gasesc o sala draguta (numai ca vreau si sa fie foarte aproape de casa sau de job altfel clar nu ma duc). Oricum insemnarea ta ma inspira!:)
Eu nu prea am dat peste fetele machiate excesiv, blonde platinate sau cine stie ce alte exmplare din aceeasi gama. Sunt, dar cu moderatie, nu ma deranjeaz, in general predomina fetele normale. Sunt si muschiulosi din aia, eu le zic „cocosatul de la Notre Dame” datorita felului in care isi tin capul mai in fata si zici ca au o cocoasa :))))).
M-a ajutat foarte tare ca mi-am luat antrenor si am invatat sa lucrez corect. In plus sunt extrem de constienta ca nu pot fi un om sanatos fara sa practic nicio activitate fizica.
Ai idee daca la afectiun ale coloanei (dureri usoare datorate greutatii pe care biata coloana o cara zi de zi – 90 kg)este recomandata alergarea (fie ea si usoara)?
multumesc!
Eu am discopatie lombara si alerg. Antrenoarea mea stie de aceasta problema. Am facut si gimnastica medicala pentru discopatia lombara si acolo faceam bicicleta pentru ca nu aveam banda. Asa ca durerile usoare nu sunt un impediment pentru alergare, mai ales una usoara. Daca faci banda iti recomand urcarea pe panta inclinata, arde calorii precum alergarea intensa si nu simti nimic in coloana.
Multumesc Roxana! O radiografie (caci nu stiu exact ce am – doar constat zilnic dureri usoare la baza coloanei) ar releva ce problema am?
Numai bine!
Da, o radiografie este cea mai buna solutie. O radiografie si un consult de specialitate dupa pentru a afla exact ce ai de facut.
Multumesc mult!