La Grădina Botanică

Astăzi am fost după mai bine de 15 ani de la ultima vizită la Grădina Botanică. Presupun că cel mai bun moment pentru a o vizita este primăvara, când totul este înflorit și Grădina este o explozie de culori.
Însă mie mi-a plăcut tare mult și acum, într-o zi caldă de toamnă venită parcă pe neașteptate și pe nepregătite. Nu totul este îngrijit așa cum ar trebui, apa lacului este foarte murdară, dar cu toate astea pe aleile Grădinii simți cum colinzi Dobrogea, cum te odihnești la umbra unor pomi fructiferi dintr-o livadă de la deal, te plimbi printr-o pădure de munte și îți odihnești ochii pe o oază cu trandafiri și multe altele, fiecare cu dorințele lui. Toate astea doar în 3 ore. Asta dacă îți place să visezi puțin, să te desprinzi de cotidian, de griji, să respiri aer curat și să „enjoy the silence”.
Deși murdară apa lacului este gazda unei puzderii de peștișorii care ies la suprafață în bancuri atunci când trecătorii îi hrănesc. Nu cunosc speciile de pești, dar am văzut unii care m-au făcut să exclam cu uimirea unui copil mic „mami uite ce de peștișori!, uite unul portocaliu!, unul mai mare!, uite-i și pe ăia mici!, mami ai văzut!?”. Erau unii portocalii, un portocaliu puternic, luminos, cald și viu, cu o pată neagră pe spate, absoult superbi și divini, m-am îndrăgostit de ei.
Și cam atât, duceți-vă la Grădina Botanică să vă relaxați sau să fiți melancolici, să visați.