Astazi am fost dupa mai bine de 15 ani de la ultima vizita la Gradina Botanica. Presupun ca cel mai bun moment pentru a o vizita este primavara, cand totul este inflorit si Gradina este o explozie de culori.
Insa mie mi-a placut tare mult si acum, intr-o zi calda de toamna venita parca pe neasteptate si pe nepregatite. Nu totul este ingrijit asa cum ar trebui, apa lacului este foarte murdara, dar cu toate astea pe aleile Gradinii simti cum colinzi Dobrogea, cum te odihnesti la umbra unor pomi fructiferi dintr-o livada de la deal, te plimbi printr-o padure de munte si iti odihnesti ochii pe o oaza cu trandafiri si multe altele, fiecare cu dorintele lui. Toate astea doar in 3 ore. Asta daca iti place sa visezi putin, sa te desprinzi de cotidian, de griji, sa respiri aer curat si sa “enjoy the silence”.
Desi murdara apa lacului este gazda unei puzderii de pestisorii care ies la suprafata in bancuri atunci cand trecatorii ii hranesc. Nu cunosc speciile de pesti, dar am vazut unii care m-au facut sa exclam cu uimirea unui copil mic “mami uite ce de pestisori!, uite unul portocaliu!, unul mai mare!, uite-i si pe aia mici!, mami ai vazut!?”. Erau unii portocalii, un portocaliu puternic, luminos, cald si viu, cu o pata neagra pe spate, absoult superbi si divini, m-am indragostit de ei.
Si cam atat, duceti-va la Gradina Botanica sa va relaxati sau sa fiti melancolici, sa visati.
La Gradina Botanica
12
sept.
