Cum am văzut eu Paris-ul

M-am dus la Paris cu gândul la un nou proiect care momentan a căzut, dar nu îmi pare rău pentru că este imposibil să ai regrete că ai văzut Parisul. Nu am stat decât 5 zile și cred că ai nevoie de cel puțin o lună să-i descoperi farmecul, să-i recunoști miresmele, să-i descifrezi sunetele. Au fost bune și 5 zile mai ales că am fost turistul fără hartă și fără ghid. M-am lăsat condusă de entuziasm.
Ce să faci în Paris? (evident că nu trebuie să faci nimic, doar să te bucuri) .
Să te plimbi cât te țin picioarele în orice direcție ai chef și te poartă pașii. Nu-ți bate capul să bifezi liste cu monumente, muzee, etc. Plimbă-te, plimbă-te, plimbă-te! Am mers în medie cam8-9 ore în fiecare zi. Pe malurile Senei, pe Ile de Saint-Louis – cea mai veche parte a orașului, extrem de romantică, cu străduțe pline de bijuterii colorate din sticlă,  cu magazine de dulciuri desprinse din fanteziile și poveștile copilăriei, cu înghețata Berthillon, un simbol al insulei și al Parisului din câte am înțeles.
Am urcat de la Opera până la Sacre Couer prin Monmartre alegând doar străduțele înguste unde am descoperit magazine cochete cu bijutetii, haine, obiecte vintage, ateliere de pictură, restaurante și cam tot ceea ce îți trece prin cap în materie de stil de viață. Aaaa, să nu uit de florăriile dedicate unei singure flori, trandafirului, care m-au impresionat deși nu-mi plac trandafirii. La Sacre Couer este plin de turiști, dar priveliștea te copleșește, nu ai cum să o ratezi.
La fel cum nu ar trebui să renunți la urcatul în turnul Eiffel. Nici eu nu am vrut din cauza cozilor, nu înțeleg de ce să stau la coadă în general, mi-au ajuns cele din copilărie la portocale, dar bine că am stat, îndurând o ploaie mocănească, măruntă, enervantă în sandale din alea de mai bine n-ar mai fi pentru că eu m-am dus pregătită de zile calde. Am urcat pe trepte până la etajul 2, după care am fost obligată să iau liftul. Trebuie să o faci dacă ajungi în Paris. Îmi pare rău că nu am avut un aparat de fotografiat bun ci doar telefonul.


Chiar dacă nu ai bani este păcat să ratezi o vizită în magazinele emblemă ale Parisului precum Colette sau L’Eclaireur. Sunt ca un manual.
Să te bucuri de florile din stradă, să mănânci cupcake-uri (deși sunt doar un desert care arată senzațional de bine, dar complet necomestibil din punctul meu de vedere, prea greu) și toate dulciurile de care ai chef, să mergi în parfumeria Guerlain de pe Champs Elysees – își schimbă periodic tematica, tema sezonului era reinterpretarea LBD-ului, mi s-a părut o bijuterie.

Să stai la Palm Opera Hotel (un boutique hotel foarte chic cu prețuri prietenoase, produse de igienă bio și produse bio la micul dejun, ce mi-aș fi putut dori mai mult?) și să încerci bucătăria franceză – este singurul lucru care nu mi-a ieșit, aștept propuneri. Deși este multmai economic și mai romatic să îți închiriezi un apartament.
Să faci o ședință foto a la Marylin Monroe deasupra gurlior de canalizare. Se vor bucura mulți în jur. Trebuie să ai neapărat rochie amplă. Îmi pare atât de rău că s-au pierdut pozele, erau fabuloase, fără să folosesc cuvântul cu ușurință.
Mi-am planificat singură vacanța, de la hoteluri până la restaurante, transport, activități și orice altceva îți mai trece prin cap cu tripadvisor, agoda și booking.