În căsuța cu povești

Așa o căsuță am avut și eu când eram mică. Bine, nu doar eu, eram o târlă de copii pe ultia, eu fiind cea mai mică, și am descoperit în pădure, în vârful unei râpe abrupte, cam la vreun kilometru distanță de ultimele case din sat,  o astfel de căsuță, doar că și mai dărăpănată. Acoperită și ferită de ochi curioși de crengile copacilor, ploua în ea, soba scotea un fum infernal, miroaseam a fân ud și afumat când ieșeam din ea, dar atunci nimic nu ne putea oprin din a fura de acasă oale, tigăi, ouă, făină, dulcețuri, ca să facem cele mai bune clătite pe care le-am mâncat.
Pentru că nu am cum să le uit niciodată.

Poza este luată de pa pagina de facebook a organizației Descoperă România.

4 comments

  1. Ce peisaj, avem o tara minunata

  2. Buna @Mioara, bine ai venit pe blog. Asa este, avem o tara minunata.

  3. Ce frumos, acolo vreau sa ma mut la batranete 🙂

  4. @Dana, iti multumesc de vizita :). Si eu tot asta planuiesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *