"Confesiuni despre viață și artă" cu Radu Beligan

Am plecat din sală plângând de emoție. Confesiunile domnului Radu Beligan m-au făcut să mă simt mică, să îmi doresc pentru a nu știu câta-oară să trăiesc în alte vremuri în care oamenii mergeau la teatru ca la un eveniment. Poate că aveau mai puține griji, poate trăiau mai bine, nu știu, dar îmi pare rău că s-a pierdut ținuta de teatru.
Nu o să vă povestesc nimic dar vă rog pe cele și pe cei care citiți acest text să mergeți să vedeți această poveste a unei vieți dedicate artei, presărată cu umor și multă emoție.
Aș vrea să citiți niște fragmente aici dar sunt lipsite de vocea dânsului. O voce caldă, gravă, memorabilă. O voce care îți pătrunde în suflet, în creier, în trup, te inundă. Am plecat din sală cu dorința de a nu mai scoate niciun cuvânt câteva zile pentru ca nimic să nu perturbe emoția acelor ore.

Aș vrea în schimb să vorbim un pic despre cum ne comportăm la teatru în general. Mai ales în fața domnului Radu Beligan care trișează legile normalului pentru a ne mai oferi încă o clipă de iubire prin artă. Are 93 de ani și are o dicție mai bună decât majoritatea cunoscuților mei.
La ce folosesc pozele făcute cu diferite smartphone-uri către scenă în afară de afișarea ecranelor superluminoase către spectatorii aflați în imediata apropiere? Nu suntem la spectacole mutimedia și nici la concerte, locuri unde luminile sunt la ele acasă și nu deranjează.
Nu întârzaiem. Sub nicio formă. Nu am înțeles întârzaiatul la teatru niciodată și eu întârzai la întâlniri, la muncă, la sală.
Nu folosim parfumuri puternice în cantități industriale. Despre cantitatea de parfum potrivită fiecărei ocazii am mai multe de spus și o lăsăm pe altă dată.
Nu șușotim încontinuu cu vecina/vecinul. Știu că ați vrea să schimbați păreri dar depinde foarte mult de spectacolul văzut și de cantitatea de opinii. O vorbă scurtă și șoptită nu deranjează pe nimeni însă conversații care se aud mai departe da.
Despre telefon ce să mai zic? Regula este scrisă peste tot, se și anunță după ce se bate gongul dar la toate spectacolele la care am fost în ultima vreme am auzit cel puțin un telefon sunând.
Încercăm să ne îmbrăcăm frumos, elegant, curat, cochet. Dacă nu la teatru, atunci unde?