Aproape un păcat

Vine Paștele.
Sunt sigură că toate sau aproape toate vom lua masa în familie și ne vom vizita mai multe rude ca de obicei, cu care nu avem neapărat altă relație în afară de cea de sânge.
Mesele de sărbătoare sunt un motiv de tristețe pentru mine. Ești îmbiat să mănânci cât mai mult, cât mai greu pentru ficat, să mai și bei un pic. În fața ochilor defilează salate bouef cu maioneză, salată de vinete cu maioneză,0uă umplute cu maioneză, ciorbe cu un strat gros de grăsime deasupra, fripturi garnisite cu carofi prăjiți sau piure, murături, sarmale cu smântână, niște țuică că-i sănătoasă mama, niște vin să lunece cărneturile mai repede, Coca Cola că doar este așa de bună și când deja ar trebui să fii în spital mai vin și deserturile.
Cum nu mai poți? Păi d-asta ești așa slabă.
Eu sunt o norocoasă. Mama și bunica din partea mamei sunt slabe și așa vor să rămână, așa că m-am aflat în situațiile amintite doar când mergeam în vizite ceea ce este mai mult decât suficient. „Hai, măcar gustă!”, „cum nu mai vrei că n-ai mâncat aproape nimic”, „stai, să mâncăm și niște sărmăluțe”, „e bun, e făcut în casă, cum să nu mănânci un pic?”.
Este greu și obositor să refuzi încontinuu, ajung să mă simt prost la un moment dat și eu mănânc normal, nu sunt vreo lingavă sau vreo mironosiță. Însă mănânc echilibrat și sănătos, ceea ce de sărbători este aproape un păcat.

3 comments

  1. Clarra

    Te inteleg foarte bine. Rudele mele sunt foarte traditionaliste si 90% din ele sunt supraponderale. Eu sunt ok – 50 kg la 1.67 m – nici prea slaba, nici prea grasa, cum ii sta omului mai bine. Bineinteles, dupa standardele lor ma zboara vantul…
    Din fericire rudele pe care le frecventez au mai schimbat meniul de sarbatori (la insistentele copiilor lor, desigur), asa ca ma duc cu drag la ele, stiind ca de sarbatori pregatesc cate o saramura de peste, un platou cu legume facute pe gratar si un platou maaare cu fructe. Si limonada home-made. Asa ca se poate, bunavointa sa fie 🙂
    Aaaa, si pe mama am convins-o sa renunte la mesele traditionale de Paste 🙂

    Răspunde
  2. Dia

    Stiu ca e greu, nu esti singura care treci prin situatii de genul, dar te sfatuiesc sa refuzi in continuare atunci cand „ti se baga pe gat” mancare, nu ai de ce sa te simti prost daca stii ca ai o limita. Si mie mi se intampla sa zic timp de cateva minute continuu „nu vreau”, chiar daca uneori imi vine sa rabufnesc. E drept, nu toti mancam la fel, unii mai multe feluri de mancare, altii mai putine si nu cred ca este un motiv de jena sau rusine. Lasa-i sa vorbeasca cum vor, fa-te ca nu auzi si incearca sa depasesti momentul. Daca totusi gazda e insistenta, mananca portii mici ca sa poti gusta din toate sau poti sa refuzi intr-un mod mai frumos cu: „o sa ma servesc eu daca e nevoie”. 😀
    Te pup si iti urez un Paste linistit si fericit!

    Răspunde
  3. Roxana

    Plec la Gura Humorului anul acesta asa ca voi sari peste toate mesele in familie. Strict la mine in casa nu se gateste asa, dar mergem in vizite.

    Răspunde
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *