Una dintre cele mai distractive parti ale vacantei mele a fost sa observ ca nici macar un centru al modei atat de important ca Milano nu este ferit de falsuri. De fapt in ceea ce priveste obsesia pentru Vuitton, Milano depaseste mult Bucurestiul. E adevarat ca multe dintre doamnele sau domnisoarele purtatoare de Vuitton fake pareau turiste. Am facut poze intr-o singura zi insa de vazut am vazut mult mai multe.
Anul trecut in Roma am ramas uimita vazand intinse fara rusine pe strada paturi pline cu Vuitton,Hermes si alte marci de lux devenite substantive comune.
Poate ar fi trebuit sa incep cu expozitiile cu care am avut norocul sa ma intalnesc: “Les Ateliers du Midi” – Cezanne, “Brera incontra Puskin” cu ocazia Anului Culturii Ruso-Italiene (Cézanne, Gauguin, Monet, Matisse, Renoir, Picasso, Rousseau si Van Gogh in aceeasi incapere), ” La Transavanguradia” – expozitie dedicata artei contemporane italiene. Astea pe langa muzeele Brera, Ambrosiana, Palazzo Reale.
Amintiri din vacanta
22
feb.
nu inteleg obsesia oamenilor pentru fake-uri, mai ales cand sunt (majea majoritate) atat de urate si de o calitate deplorabila. prefer cu cei 10-20 Euro, care ar plati un fake, sa cumpar o gentuta/borseta anonima, sau de la o firma accesibila (Carpisa spre exemplu); de 10 ori mai multumita as fi si impacata cu mine.
Alternative exista, chiar foarte multe, nici eu nu inteleg de ce si-ar cumpara cineva o copie ieftina. Din cauza copiilor nu-mi mai place nici originalul, este deja prea mult.
Subscriu la ceea ce a spus Roxana.Chiar prea multe fake-uri pe lumea asta!