Un loc minunat, Green Tea

Uneori tind să mă aliez și eu cu cei care spun că Bucureștiul este un oraș îngrozitor. Și în mare parte, cam au dreptate. Însă mai găsești lucruri frumoase, locuri deosebite. Trebuie doar să ai răbdare să le cauți, ochi să le vezi și suflet să le simți.
Unul dintre ele este Green Tea, despre care auzisem demult, însă nu ajunsesem din lene, din nehotărâre, pentru că nu am avut zvâcul ăla de a ieși din comoditate și de pe linia zilnică. Uneori ceea ce te împiedică să încerci lucrui noi este anturajul. Îmi iubesc prietenii, dar uneori simt nevoia să merg în unele locuri pentru care am nevoie de alții noi. Ceea ce nu este un lucru rău. Pentru că o ceianărie așa de caldă e un loc pe care să-l împarți.
Am ajuns acolo datorită Oliviei.
Încă de când am intrat pe strada cu un nume greu de pronunțat sau de reținut, am lăsat în urmă agitația și am intrat în starea mea „naturală” de amețeală și visare. Am băut un ceai rece de iasomie, aromă pe care doar dacă papilele mele gustative ar vorbi ar putea să o descrie așa cum merită, la umbra unui copac, într-o grădină cu trandafiri cățărători, gura-leului, albăstrele și alte asemenea minunății. Cu muzică veche în surdină, fără trafic asurzitor, oameni zâmbitori și liniștiți.
Am citit și păreri negative sau chiar răutăcioase, dar se referă la întâmplări singulare și nu la locație, produse sau atmosferă, ci la servicii. Fiecare cu întâmplarea lui, sper să nu mi se întâmple ceva care să mă îndepărteze de acest loc care mă face să călătoresc într-o altă lume, plină de liniște, lumină și arome pentru suflet.