Cel mai important este părul

Părul îngrijit și coafat – nu freze de nașă cu sarmale, bucle perfecte și tone de fixativ – face mai mult de 50% din treabă. Culoarea care îți luminează chipul, forma care îți completează trăsăturile și părul mereu aranjat, ei bine mi se par chiar cele mai importante aspecte ale feminității.
Vineri seara am făcut o criză semi nervoasă încheiată cu vreo 20 de minute de lacrimi mărunte cum că aș fi urâtă. Mi-am dat seama jumătate de oră mai târziu că nu reușesc să îmi aranjez părul cum trebuie, nu îmi stătea în niciun fel care să mă mulțumească.
Te simiti o Cenușăreasa înainte de transformare? Nu-ți mai place cum arăți? Încearcă o vizită la coafor. La mine funcționează de fiecare dată.

Încă din Antichitate preocuparea pentru frumusețea părului era una zilnică.
Contemporanele Cleopatrei aveau numeroase reţete de combatere a diverselor afecţiuni. Pentru întărirea firului de păr se prepara un amestec format din miere şi dinte de măgar sfărâmat, iar contra căderii părului se folosea o pomadă făcută din grăsimea mai multor animale: pisică, şarpe, ţap, leu, hipopotam şi crocodil.


Ele îşi încreţeau părul cu ajutorul beţişoarelor şi argilei sau şi-l împleteau şi-l parfumau. În Orient, femeile îşi colorau părul în roşu-corai cu ajutorul sucului plantei Kufra (henne), aplicând puţină vopsea şi pe vârful degetelor sau pe cel al sânilor.
În schimb, femeile romane îşi vopseau părul în diverse nuanţe de blond (moda a fost lansată de sclavele teutone) şi-l pudrau cu pudră de aur, pentru a obţine reflexe strălucitoare.
Ele foloseau unguente pentru păr, ale căror formule sunt utilizate şi astăzi în industria de profil. Coafurile lor erau extrem de complicate, iar execuţia lor necesita foarte mult timp: îl împleteau sub formă de rulouri şi-l desfaceau pe frunte în formă de evantai.
Documentele vremii atestă că sclavele foloseaua frecvent fierul de frezat pentru a aranja părul stăpânei. De altfel, preţul unei sclave era de multe ori stabilit şi în funcţie de îndemânarea ei de a coafa sau machia.
În Grecia antică, femeile foloseau pentru spălarea părului must de mere şi-l răsuceau în zulufi. Ele purtau părul lung, tunsoarea scurtă fiind caracteristică doar sclavelor şi femeilor văduve sau bătrâne.
Decolorarea părului le-a preocupat şi pe frumoasele Bizanţului. Ele îşi spălau părul cu leşie şi extracte vegetale, apoi îşi puneau pălării fără calotă şi-şi expuneau părul la soare.
Alte popoare foloseau reţete specifice zonelor geografice în care trăiau: de exemplu, indienii americani îşi tratau părul cu var şi urină de vită şi-l spălau cu un şampon din seva unor plante precum yucca, iar culoarea şi-o intensificau cu seva extrasă din scoarţa arborelui de moschito.
În perioada medievală, îngrijirea părului a trecut pe locul doi în favoarea efectului estetic, fiind preferate perucile şi aranjamentele complicate.
Pe vremea Mariei Antoaneta se purtau coafuri ample, împletite cu diverse accesorii (uneori se ataşa coafurii un buchet întreg de flori) sau se executau din păr diverse machete (corăbii, palate).
Ondularea permanentă a părului a fost inventată de un coafor francez (Raoul Marcel) în secolul 19, fiind răsplătit de către contemporanii săi cu o statuie.




Procedeul ondulării prin încălzire era extrem de complicat şi presupunea conectarea clientei la un întreg sistem electric. (Sursa: apropo.ro)
Vineri seara am făcut o criză semi nervoasă încheiată cu vreo 20 de minute de lacrimi mărunte cum că aș fi urâtă. Mi-am dat seama jumătate de oră mai târziu că nu îmi găsesc freza potrivităpentru păr, nu îmi stătea în niciun fel.
Te simiti o Cenușăreasa înainte de transformare? Încearcă o vizită la coafor.